Să păziți Sabatele Mele și să cinstiți Locașul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul. Leviticul 26:2
Când Dumnezeu repetă cu atâta precizie, probabil că ar trebui să fim atenți. Sabatul, spune Dumnezeu, este legat de respect și de sanctuar. Sanctuarele de astăzi nu seamănă deloc cu cel despre care vorbește Dumnezeu în aceste pasaje. Un sanctuar este un loc special, separat, unde ceva este păstrat în siguranță. În acest caz, era un depozit pentru chivot și alte simboluri ale prezenței lui Dumnezeu. Exista atât un sentiment de grijă și de păstrare în siguranță a mobilierului pentru care Dumnezeu dăduse modele, cât și un sentiment de a păstra oamenii din afară în siguranță față de Dumnezeu.
Este un concept ciudat pentru noi, dar prezența nealterată și neprotejată a lui Dumnezeu ne-ar ucide într-o nanosecundă. El nu vrea ca asta să se întâmple. Așa că El a pus poporul să creeze acest loc, cortul întâlnirii. Preoții, după o curățire ceremonială specială, intrau în Locul Sfânt, dar numai marele-preot și numai o dată pe an, după ritualuri de curățire și mai elaborate, intra în Locul Preasfânt.
Bisericile de astăzi seamănă mai mult cu sinagogile care au apărut în Israel după ce Templul a căzut pentru ultima oară. Intrăm și vorbim despre întâlnirea cu Dumnezeu acolo, dar uneori se pare că nu simțim prea mult acea Prezență sfântă. Diferite persoane au fost crescute cu diferite moduri de a arăta respect, așa că unii cred că singura atitudine potrivită în sanctuar este tăcerea, alții cred că ridicarea mâinilor în rugăciune sau cântarea sunt singurele moduri de a arăta respect. O parte importantă a respectului este respectarea conștiinței altora în această privință.
Dar nu există o singură modalitate de a arăta reverență. Este vorba despre a fi conștient, atent, a acorda atenție. Așa cum spune un pastor în fiecare săptămână: Suntem întotdeauna în prezența lui Dumnezeu, indiferent unde ne aflăm, dar aici, pentru câteva minute, să exersăm o conștientizare mai clară a acestui lucru. Cu alte cuvinte, așa cum a spus Solomon acum 3.000 de ani, Dumnezeu nu locuiește într-o casă. Pavel a subliniat, 1.000 de ani mai târziu, că noi trăim în El.
Dumnezeule Preasfânt, nu vreau să Te iau ca pe ceva de la sine înțeles. Vreau să-Ți arăt și să simt reverență. Amintește-mi de măreția și puterea Ta și ajută-mă să găsesc modalități de a face ca locașul Tău pământesc să arate acea măreție și putere celor care intră în el.